”Dacă nu îți place și nu te înțelegi cu oamenii, nu îți convine să stai într-un mediu în care nu ești acceptat, e ceva logic. Dacă nu te înțelegi cu ei, nu merge. Mai trebuie să faci și compromisuri, mai accepți un defect la un coleg, dar și invers, și defectul tău e acceptat de alții. Altfel nu există înțelegere.”

Mihai are 47 de ani, iar la vârsta lui, spune mândru, nimeni și nimic nu îl mai provoacă. Dar asta nu înseamnă că uneori nu apar noutăți care să-l tulbure: „M-a zăpăcit terasa asta!”. Pe măsură ce povestim, Mihai salută frecvent clienții care opresc să alimenteze. „Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu vine. Te simte că ești rece și te respinge.”

Suntem în stația Carbogaz de la Chiajna, chiar pe terasa micuță, proaspăt deschisă în vara aceasta, la un pahar de apă rece. Mihai lucrează alături de noi de șase ani, după ce o perioadă a lucrat în construcții, iar timp de un an a fost plecat în Belgia. Încă mai are câteva nostalgii pentru felul în care se fac lucrurile în străinătate, dar spune că avea nevoie de un loc mai sigur de muncă: „Iarna, în construcții, lucrurile nu merg”. 

Mărturisește că nu se aștepta să rămână la noi atâta vreme. Iată-i povestea:

Cum ai început alături de noi, Mihai?

Am ajuns aici printr-un prieten care lucra la Carbogaz și mi-a spus că se fac angajări. Între timp, el a plecat. 

E ok, mă stresează terasa asta, care e pusă aici de vreo 3 săptămâni și atunci toată noaptea avem de lucru cu cei care vin pe aici și mai fac gălăgie, vor să petreacă, mai sunt și tineri. Oricum trebuie să le spun șefilor. În rest, nu sunt deloc probleme. E un loc de muncă bun. 

Ai întâmpinat provocări, de-a lungul celor 6 ani?

În ce fel?

Ceva care să-ți fi fost mai greu.

Nu, doar terasa asta care mă stresează momentan, altceva nu mă provoacă pe mine. Ah, poate doar că a durat ceva până când am învățat toate denumirile de ceaiuri; eu le vedeam pe toate la fel. Dar acum nimic și nimeni nu mă mai provoacă, e și vârsta, și experiența. Dar, în general, la nici un loc de muncă n-am avut probleme, nimeni nu m-a dat afară. Dacă nu, m-am dat eu afară că n-am mai putut.

Ce îți place aici?

Că e aproape de casă, nu am avut probleme cu nimeni, nici cu șefii, nici cu colegii. Dacă nu îți place și nu te înțelegi cu oamenii, nu îți convine să stai într-un mediu în care nu ești acceptat, e ceva logic. Dacă nu te înțelegi cu ei, nu merge. Mai trebuie să faci și compromisuri, mai accepți un defect la un coleg, dar și invers, și defectul tău e acceptat de alții. Altfel nu există înțelegere. 

Eu mai am și o vârstă. Colegii mei sunt mai tineri, gândesc altfel. Când stai de vorbă cu cineva, care e prichindel și nu e trecut prin viață, îți dai seama că și tu, la rândul tău, ai trecut prin aceleași situații și îl lași în pace, să facă cum vrea. Uneori le mai spun cum aș vedea eu lucrurile. 

Dar poate învață din experiența ta. 

Nu chiar, și eu am fost în locul lor, am avut aceleași reacții, știu cum gândești când ești tânăr. Îi tratez cu răbdare. Timpul înseamnă riscuri.

În ce fel?

Păi… riști, că poate omul se îndreaptă sau nu se îndreaptă. Depinde de alegerea fiecăruia.

Ce îți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?

Cu clienții mă înțeleg destul de bine, pe majoritatea îi cunosc, sunt născut și crescut aici. Ca să schimbi un loc de muncă, să o iei de la zero, mai bine rămâi cu oamenii pe care îi știi, colegi, clienți. Dar îmi place de ei. 

Stau de vorbă cu clienții; chiar dacă nu pot, tot stau de vorbă cu ei, nu pot să fiu rece; dacă nu discuți cu clientul, nu-l mai atragi. Păi cum să îi întorc spatele? Contează foarte mult să fii sociabil, găsești un subiect despre care să discuți, poate să fie amuzant sau să-ți atragă atenția. Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu mai vine. Te simte că ești rece și te respinge. 

Există vreun moment de care îți amintești cu drag, din cei 6 ani de Carbogaz?

Da, aveam o colegă, acum cinci ani, care lucra pe tură cu mine. Tot timpul îmi povestea câte ceva, era haioasă; se oftica de fiecare dată când mă bufnea râsul în timp ce povestea, dar era așa amuzantă. De exemplu, era la început și făceam inventarul, iar eu am scris pe foaie ce mai era nevoie și în dreptul la o soluție am scris TSV. Ea a căutat pe internet ce înseamnă TSV, a stat vreun sfert de oră. Când n-a găsit nimic, a ieșit afară și m-a întrebat: „Mihai, dar ce înseamnă TSV?!”. 

„Trebuie să vină!”

Râdem.

A rămas cu ochii la mine, îți dai seama că m-am amuzat. 

Dacă ar fi să găsești un cuvânt care să descrie cei 6 ani de când lucrezi aici, care ar fi acela?

Nu pot spune Perfect, că nimic în viață nu e perfect. Aș zice că e Normal, vii la muncă să muncești și atâta tot, cam asta e toată ideea. 

În final, Mihai, pentru ce anume recomanzi serviciile Carbogaz?

Eu spun că sunt destul de ieftine, în comparație cu alte locuri, eu chiar nu le văd scumpe. Chiar am întrebat, la un moment dat, câțiva clienți, de ce nu merg și peste drum, că sunt vreo 3 magazine, și mi-au spus: „Păi, ce? Pentru 1 leu diferență? Dar, în primul rând, aici știu că am loc de parcare, am asigurată mașina, acolo unde să-mi las mașina? În stradă?”

 

”Soțul meu era client fidel, locuiam prin preajmă și după o lungă perioadă de stat acasă, am hotorât că e momentul să mă întorc la serviciu. Înainte am lucrat ca asistent manager la o companie de curățenie, apoi am intrat în concediu de creștere copil și apoi încă într-unul, am avut și un accident între timp, iar în 2015 m-am angajat aici.”

Iulia are 44 de ani și lucrează în echipa Carbogaz de aproape 6 ani. Are un râs molipsitor și are cele mai diplomate răspunsuri, deși, dacă ești unul dintre clienții ei fideli, este cea care știe mereu  cum să-ți dea o mână de ajutor.

Îți mai aduci aminte cum au fost primele zile?

Era octombrie sau noiembrie, și după ce mi-am depus CV-ul, am intrat în probă timp de 2 săptămâni. Veneam aproape în fiecare zi, m-am înțeles cu colegii care erau la vremea respectivă, nu mi s-a părut ceva foarte greu și am rămas. 

Ce îți place cel mai mult și ce îți place cel mai puțin la ceea ce faci?

N-aș mai vrea clienți morocănoși (râde). Sunt zile în care, dacă începi de la prima oră cu un client morocănos, până seara, așa sunt toți. Serios. Și e groaznic. Lumea este foarte stresată, fiecare are treaba lui, nu se trezesc bine, nu știu ce să zic. 

Sunt foarte mulți oameni care, din păcate, nu știu să-și separe problemele personale de restul interacțiunilor de peste zi și… se răzbună pe primul om care le iese în cale, în cazul ăsta, omul de la casă. Cel puțin asta e părerea mea. 

Care e cea mai mare provocare dintr-o zi oarecare?

Cam toate zilele sunt la fel, mai puțin week-end-ul. Sunt aceleași lucruri pe care le faci zi de zi, mai mult sau mai puțin. Despre colegii mei ce să zic? Ne cunoaștem de foarte mulți ani, de când lucrăm împreună. Mai există discuții, dar le rezolvăm, le discutăm și până acum, chiar nu ne-am dus mai sus să ne rezolvăm problemele. 

De la ce vă ciondăniți?

Motive sunt multe, depinde de colegi. De exemplu, dacă cineva nu-și face treaba, totuși parcă nu-ți vine să faci treabă pentru doi. Mai ales dacă ai și tu o zi mai proastă și dacă un coleg din tura de dinainte nu a făcut ce trebuia să facă, parcă nu-ți prea vine să faci tu în locul lui. Și atunci ies discuții. Dar de obicei, se discută și se rezolvă. 

Cum sunt clienții tăi, Iulia? 

Sunt destui clienți care la un moment dat veneau numai pe cealaltă stație unde lucram înainte, iar acum vin doar aici. Posibil că vin pentru oameni, posibil pentru că le este la îndemână sau pur și simplu pentru că așa vor ei. Cei mai mulți dintre clienți sunt în permanență aceeași.

Ai vreo poveste sau un moment memorabil pe care vrei s-o împărtășești?

Ohoho, probabil sunt multe, dar nu-mi vine nici una în minte acum. Gafe facem oricând, în fiecare zi. Eu, una, gafez când sunt nervoasă. Și dacă am un client care e moroconos, la următorul client greșesc ceva, scot alt bon, îl servesc cu altceva. Le gafez că n-am cum, mă supăr și e inevitabil. Dar trec și momentele astea. 

Iulia, în final, pentru ce ai recomanda Carbogaz?

De obicei clienții noi sunt mai reținuti și tot timpul e cineva care le răspunde la întrebări. Dacă e un client nou și nu e în trecere, adică dacă s-a mutat de curând în zonă, vine și încearcă să interacționeze cu tine, să afle lucruri. Te întreabă legat de carburanți, de produse, sau de cine știe ce. Deci depinde ce caută cineva, să pot să-i recomand. Poate aici găsești acel ceva de care ai nevoie. Și de cele mai multe ori, găsești ceea ce cauți.

 

”Îmi place mult ceea ce fac. Nu mi se pare un job greu. Dar cel mai important e că vin cu drag zi de zi.

Marius are 33 ani, lucrează de 4 luni în stația din Chiajna și e sigur că se poate descurca în orice situație. E mereu politicos și dacă n-ar lucra în benzinărie, probabil că ar fi un foarte bun mediator, pentru că îi place să explice cu răbdare și să aplaneze conflicte.

Marius, povestește-ne cum ai ajuns să lucrezi la Carbogaz?

Lucrez aici de 4 luni și am ajuns printr-un prieten care lucrează la Carbogaz în Tunari. Eu mergeam frecvent acolo, de acolo alimentam, eram client. Și la un moment dat, printre picături, am aflat că fac angajări, am întrebat, am depus un CV, am venit la muncă și iată-mă aici, la pompe.

Ce ai făcut înainte?

Am lucrat 11 ani ca operator la o firmă de mobilă, în tâmplărie. Am plecat în Germania, ca orice om care pleacă din țară să câștige mai mult, mi-am ridicat o casă și după m-am întors în România și m-am angajat aici. În Germania, când am ajuns, vorbeam foarte puțină engleză și m-am descurcat în orice situație de nu le venea nici lor să creadă. 

Îți place să lucrezi aici?

Îmi place mult ceea ce fac. Nu mi se pare un job greu. Cred că cel mai mult contează cum vorbești cu oamenii. Sunt mulți clienți cu bun simț, dar evident, sunt mulți și fără. Acum… nici nu poți să împaci pe toată lumea; unii sunt mulțumiți, pe alții nu poți să-i mulțumești. Dar cel mai important e că vin cu drag zi de zi. 

Momentul adevărului: ce nu-ți place să faci la job?

Hm… nu prea m-am gândit. Cred că e incomod când plouă. Nu că nu-mi place, dar seara trebuie să băgăm marfa în frigidere și dacă plouă nu-i chiar confortabil să stai 2-3 ore în ploaie. Bine, nu ne obligă nimeni să stăm în ploaie, dar trebuie să avem mereu frigiderele pline pentru că vin clienți, mai ales seara și cumpără multe băuturi. Și e important ca atunci când ieși din tură, să te asiguri că lași marfa în frigidere. Și curățenie. Eu m-am acomodat repede, dar cred că pentru fiecare diferă experiența și în funcție de cum sunt colegii. 

Știm că e puțin timp, dar ce ai învățat în cele 4 luni de când ești în echipa Carbogaz?

Acolo unde am lucrat înainte am muncit cot la cot doar cu 2-3 oameni. Aici e foarte diferit pentru că vin foarte mulți clienți și e mai dinamic. Și asta am înțeles: că pe măsură ce îi cunoști pe clienți, au un comportament diferit. Am început deja să îi cunosc, să știu ce fel de benzină pun, ce cumpără. 

Sunt mulți clienți care vor să fie ajutați, alții care preferă să se descurce singuri. Sunt clienți pe care îi țin minte și mă duc repede să îi ajut să alimenteze, pe ceilalți îi întreb dacă le pot fi de folos. Asta învăț în fiecare zi: să comunic mai bine.

Ce-ai vrea să îmbunătățești la locul de muncă?

Nu m-am gândit la asta, sincer. Cred că e încă prea devreme, sunt abia 4 luni, deși mă văd lucrând și peste câțiva ani aici. De asta am și venit aici. Problema la mine e că este și mai greu cu locurile de muncă, că eu sunt mai brunețel așa și mulți strâmbă din nas. 

Acolo unde am lucrat 11 ani înainte, am fost eu la interviu, au spus că mă sună și nu m-au sunat. Iar apoi cineva de-acolo, un prieten care lucra de ceva vreme m-a recomandat direct și m-au angajat și am lucrat 11 ani. Prima dată m-am angajat ca manipulant mărfuri, după aceea am avansat magazioner și după am fost la școală și mi-am luat diploma de operator. Concluzia e că dacă muncești, crești. 

Cum e în echipa Carbogaz? Ce i-ai spune unui prieten despre cum e la tine la muncă?

I-aș spune exact cum văd eu lucrurile. Unul dintre lucrurile care îmi place foarte mult e că e mereu curat și tu stai curat. Nu lucrezi cu praf, cu soluții toxice, nu cari greutăți mari ca să zici că îți nenorocești spatele. Mie îmi place foarte mult să comunic cu oamenii, iar aici e un du-te-vino continuu. Munca asta e despre amabilitate și de la fiecare om pe care îl întâlnești înveți câte ceva, chiar dacă vorbim numai despre cum putem alimenta sau dacă au nevoie de o pungă de gheață. 

Deci l-aș recomanda cu sufletul deschis, ai ceva de învățat tot timpul. De exemplu, eu fiecare job mi l-am ales să-mi și placă, pentru că dacă te duci la un job care nu-ți place – nu poți duce mult. Dacă vii la job doar ca să aștepți ziua de salariu, nu e o soluție, trebuie să-ți și placă ce faci. 

Cu toate astea, mai vin și clienți nervoși sau grăbiți. Cum reacționezi?

Așa e, mai vin și oameni nervoși, dar cu ei încerc întotdeauna să vorbesc mai puțin, încerc să le explic, iar dacă nu înțeleg și continuă să fie agresivi, îi las să se liniștească și pleacă singuri la un moment dat. 

Unii vor să deconteze, alții vor RO pe bon, alții vor ceva, dar uită, se întorc. Și de fiecare dată eu încerc să le spun că există o rezolvare. Cu toate astea, cei mai mulți oameni vin și întreabă colegii „Unde e băiatul brunețel?”sau pe mine mă întreabă de alți colegi care nu sunt pe tură, deci sunt oameni buni și atenți.

Te-ai mai întoarce în Germania?

Am colindat toată Germania, e foarte frumoasă, dar nu m-aș mai întoarce din 2 motive: pe de o parte mă gândesc că am nevoie de vechime pe cartea de muncă. Iar al doilea motiv e că am fost plecat pentru că nu aveam pe nimeni, dar acum mi-am făcut o relație și nu mai am de ce să plec. 

Dar ce-ți place să faci când nu ești la job?

Să mă plimb. Peste tot, prin București, prin afara lui. Eu stau în sectorul 2 și fac aproape 12 km până la muncă. Oricum, de la muncă nu plec niciodată la 6 fix, când se termină tura. Vin colegii, predăm tura, mai stăm un pic de vorbă și după aceea plec. Și de cele mai multe ori mă duc să mă odihnesc sau să mă plimb.

Îți aduci aminte de vreun episod amuzant?

Aici, la locul de muncă? Cred că în fiecare zi sunt situații amuzante, ca în viață. Sunt clienți care vin puși pe șotii, sunt clienți care fac boacăne. Am făcut și eu în prima mea zi aici! A venit marfa și, când am vrut să ajut la descărcare, am scăpat o sticlă pe jos și s-a spart. Am avut noroc că nu era scumpă, dar mi s-a părut incredibil: chiar în prima zi și când am vrut să mă implic, am scăpat o sticlă! Îți dai seama cum m-am simțit?

Ei și după aceea, colegii mi-au explicat regulile, am înțeles că tot timpul trebuie să fie curățenie. Și e amuzant pentru că, de exemplu, aici sunt foarte mulți copaci, iar dimineața când predau tura, trebuie să mătur în curte, să șterg pompele, să las totul pregătit. Și să vezi cum începe să bată vântul și să se scuture copacii cu câteva minute înainte să ies din tură! 

În rest chiar avem libertate, și nu spun asta că, vezi, Doamne, mă aude șeful. Până la urmă, eu nu pot să spun că sunt trup și suflet pentru Carbogaz, dar îmi fac treaba cât de bine pot. Și asta cred că e de datoria fiecăruia.

 

Am mai lucrat înainte, dar nu cu oamenii, ci ca bucătăreasă și ca ajutor de brutar. Iar acolo am lucrat în bucătărie, nu cu oamenii, cum lucrez aici.

Mădălina are doar 23 ani, iubește să gătească, râde mult și, deși e puțin timidă, are o poftă de viață molipsitoare. Când a venit la interviu ne-a anunțat că ei nu-i place să greșească, iar dacă se întâmplă, a doua oară cu siguranță nu se mai repetă. 

Deși e în echipă de mai puțin de un an, Mădălina e perfecționistă și se împacă bine cu toți colegii ei (mai ales că e pe tură cu Marilena și cântă împreună în timp ce fac celebrele sandwich-uri). „Am mai lucrat înainte, dar nu cu oamenii, ci ca bucătăreasă și ca ajutor de brutar. Iar acolo am lucrat în bucătărie, nu cu oamenii, cum lucrez aici.”

Ce-ți place să faci cel mai mult la muncă? 

O să râzi, dar deși mie nu-mi place să beau cafea, îmi place să fac cafea. Și acasă tot eu fac cafeaua, deși nu consum deloc. Cred că-mi place ritualul ăsta de început de zi.

Dar clienții cum ți se par?

Sunt ok. Bine, unii sunt amabili, alții sunt mai recalcitranți sau agitați, după cum și-au început ziua. Sunt alții care vin: „dă-mi, fă-mi, hai repede”. Și în momentul când vine un client stresat, te stresează și pe tine și-ți alungă buna energie pe care o ai. Dar în general sunt oameni faini.

Și colegii, cum ți se par?

Îmi place mult că sunt cu Mari pe tură, că ne completăm foarte bine. Vine Mari veselă, mă înveselesc și eu. Sau dacă are Mari o zi mai gri, îi dau eu un vibe bun. În rest, nu știu, îmi place aici. Nu prea mâncăm noi în pauza de masă, Mari e la regim din nou. Și stăm și râdem și povestim. 

Cel mai mult îmi place că atunci când avem o problemă, încercăm să o rezolvăm cu toții. Asta îmi doresc de la un colectiv: să fim buni, să comunicăm, să ne simțim bine unii cu alții, să ne înțelegem. Și chiar cred că noi ne înțelegem foarte bine, avem glumele noastre, programul nostru. Cine nu e de-al nostru, nu stă. Rămân cei care se potrivesc și care își fac treaba. 

Ce ți se pare cel mai greu?

Cel mai greu? Ha! Trezitul de dimineață! N-am avut și eu un loc de muncă unde să mă trezesc și eu măcar la 7. Și aici, cum tura începe la 6 dimineața, eu la 4 sunt în picioare. Și stau și puțin mai departe, deci… Dar mă obișnuiesc, deși nu cred că îi place nimănui să se trezească dimineața. În rest, nu am lucruri care să nu-mi placă. 

Ce i-ai spune unui prieten care ar vrea să se angajeze la Carbogaz?

Vino, încearcă, vezi dacă îți place să lucrezi cu oamenii, că asta e cel mai important aici. Asta faci majoritatea timpului: vorbești cu oamenii, comunici, îi ajuți. În rest, i-aș spune că e un loc stabil de muncă, curățenie, nu exagerat de multă muncă, nu alergi toată ziua, nimic nu e prea greu sau imposibil. 

Dar ce i-ai recomanda unui client?

Nu cred că m-am gândit vreodată la asta. În primul rând e carburantul bun și fetele sunt drăguțe și amabile (râde). Și sandwich-urile sunt proaspete, le facem noi aici. 

Mie îmi place foarte tare să gătesc și unde am lucrat înainte găteam în cantități mari și mi-e dor să mai gătesc așa, mult, pentru oameni. Acasă, când am timp, îmi place să gătesc și să încerc rețete noi, iar aici să fac sandwich-uri îmi place cel mai mult, îmi dă o stare de bine să le pregătesc. 

Eu cu Mari ne completăm și în privința asta: mie îmi place să fac sandwich-urile cu șnițel și cu pui shanghai și Mari le ambalează, că ea are răbdare, le migălește, le așază frumos. Asta îmi place, că ne completăm amândouă.

Ce-ți mai place să faci, pe lângă muncă?

Cred că cel mai mult în ultimul timp, îmi place să mă odihnesc. Pentru că stau și la țară, undeva pe lângă Oltenița și e multă muncă și acasă de făcut. Plus că fac naveta în fiecare zi. 

Cum decurge o zi la muncă? 

Muncim și râdem mult aproape în fiecare zi. Și de multe ori mă simt prost când intră clienții și ne văd râzând și ne întreabă ce se întâmplă, dar intră și ei în discuția noastră. Eu mai cânt, Mari mai povestește ceva, mai vine și colegul meu și povestește ce i s-a întâmplat și trece ziua.

Cred că în afară de muncă, singurul lucru care-mi vine acum în minte sunt băieții ăștia care îți cer numărul de telefon pentru că ești tânără. Le spun tot timpul că mie îmi place să discut, să cunosc oameni noi, dar că nu vreau nimic mai mult decât să fim prieteni, căci am un viitor soț. Și dacă înțeleg bine, dacă nu, oricum trecem cu bine peste insistențele lor. Nu e confortabil, dar eu sunt sinceră. Le iau pe toate ca atare și mă concentrez pe ce am de făcut. Eu când vin la muncă, vreau să reușesc în tot ce-mi propun.

E ceva ce ai lua cu tine de aici? 

Aș lua hainele! Sunt înnebunită după brandul ăsta nou Pizza&Doodles! Am pus ochii pe un hanorac alb, dar cred că aș lua toate modelele pe care le au. Am și eu vreo două tricouri acasă și sunt super!

Mădălina, în final, spune-ne cu ce cuvânt asociezi Carbogaz?

Cred că „impecabil” e cuvântul perfect. Pentru că e foarte curat, nu e gălăgie și eu, una, nici n-am mai văzut benzinărie așa de frumoasă. Nu-i așa?