Mihai, casier în stația Roșu: „Eu nu eram atât de comunicativ cu clienții și am învățat să vorbesc mai mult.”

”La mine a fost simplu: am găsit un anunț pe net și am venit la interviu. La început a fost greu, cum e la început, dar eu aveam experiență, tot pe casă. Am fost și șef de magazin, am lucrat și la Auchan și la Real înainte.”

Mihai are 28 de ani, lucrează de 4 ani în stația Carbogaz din comuna Roșu și, deși e scump la vorbă, e întotdeauna amabil și săritor. Și-ar fi dorit să devină fotbalist, iar de câțiva ani are o nouă pasiune: mașinile și mecanica.

Ce-ți place la ceea ce faci aici?

Tot ce fac. E și programul care îmi place, mie nu mi se pare greu, pentru că am zile libere în care pot să fac ceva din ce-mi doresc. Plus că eu fac numai ce-mi place (râde). Noaptea nu-mi place deloc, că e greu cu turele de noapte, dar în rest, nu știu dacă am vreo provocare. 

Cum arată o tură de noapte?

Acum, ca să fiu sincer, de când nu mai e pandemia, nu mai e la fel de aglomerat, dar n-ai timp să stai că vin oamenii să alimenteze, să ia o apă, să stea de vorbă. Noi, aici, suntem doi pe tură: eu sunt cu Mihai pe tură, unul la pompă și unul la casă. Și e bine. Nu prea ai cum să-ți iei pauză nici ziua că vine cineva din 5 în 5 minute, nu e aglomerat, dar… e activitate. 

Ai clienți fideli?

Da, evident! Sunt clienți care mă plac pe mine, sunt alții care îi plac pe colegii mei și tot așa. Nu ai cum să te înțelegi cu toți clienții, dar cu majoritatea, care sunt vechi, vorbim zi de zi, știu ce cumpără, ce preferă. Și asta le place cel mai mult, că eu știu dinainte ce trebuie să ia. Se bucură și ei că știe cineva ce vor. Știu dinainte ce fumează sau cum beau cafeaua și asta-i bucură. 

E greu atunci când vine marfa, miercurea și joia e destul de muncă, trebuie să le iei pe toate, să le pui la raft; unul le cară, altul le pune pe factură. Eu, unul, n-am făcut până acum gafe mari, că eu veneam cu experiență și mă descurc. 

Dar cum sunt colegii tăi?

Sunt perfecți colegii mei! Da, mi-am făcut și prieteni. 

Eu am fost fotbalist 12 ani și mi-am ratat cariera. Am avut o ruptură de menisc și a trebuit sa stau 6 luni pe margine, iar când am revenit la 18 ani, am revenit pe bancă. E greu în România să ajungi fotbalist, mai ales dacă nu ai bani. Asta m-a durut cel mai mult.

Am jucat 12 ani și… Asta e ideea, că în România nu ai nici o șansă. Trebuie să te vadă cineva și mai trebuie să ai și bani. Mai joc așa, dar rar, acum nu mă mai atrage fotbalul, acum sunt interesat de mașini. Iar aici vin multe mașini scumpe, e o zona bogată ca în Pipera, cam toată lumea are bani.

Povestește-ne o întâmplare, o amintire, o zi care ți-a rămas întipărită.

Aaaa, eu la cât de caterincos sunt, povești n-am? Dar nu-mi aduc aminte acuma…

Dar dacă ar vrea un prieten de-al tău sa se angajeze, ce i-ai spune despre Carbogaz?

Că e o companie ok.  Ce-mi place mie e că nu mă bate nimeni la cap și știu dinainte ce trebuie să fac. Nu ai un șef pe tură să-ți zică „fă aia, fă ailaltă”. Știi tu dinainte ce trebuie să faci. Asta mi-a plăcut cel mai mult. Pe lângă ce mai ai și tu pe cap, să mai vină cineva să te streseze, nu e ok oriunde ai lucra. 

Dar ai recomanda unui prieten stația asta? 

Aș recomanda-o că are un carburant bun și GPL-ul e bun. Și eu am o mașină pe GPL și chiar e bun. Mă mai întreabă clienții de unde aducem benzina și GPL-ul și le spun de fiecare dată. Că mulți cred că e cum era acum zeci de ani, când puteai să amesteci benzină cu apă. Ori acum nu e așa ceva, aici se face o metrologie, există teste, nu există așa ceva. 

Avem și o cafea bună, și oamenii sunt ok. Sunt unii clienți care nu sunt comunicativi, dar sunt mulți clienți care vin, te salută, dau noroc cu tine. Și eu dacă aș fi client în altă parte ăsta e primul lucru pe care l-aș face, m-aș duce să-l salut pe cel care mă ajută. 

Aici, de exemplu, ar merge o spălătorie pe jetoane, în care să intri să-ți speli mașina. Ar merge și un compresor de aer, că întreabă foarte mulți clienți. (Compresorul de aer îl folosești că să umfli rotile). Ar merge și niște pompe electrice, că e spațiu. Dar altfel, găsești tot ce ai nevoie la noi.

Ce ai învățat în cei 4 ani de zile de când ești în echipa Carbogaz?

Am învățat multe. Eu nu eram atât de comunicativ cu clienții și am învățat să vorbesc mai mult. 

Cel mai grele sunt zilele în care vine marfa. Și, dacă se nimerește să vină toți în același timp, că nu se programează unii să vină la 12, alții la 1. Și dacă vin toți de la 4 și tu trebuie să pleci la 5, nu poți să-i lași celuilalt pe tura cealaltă să bage marfa, să facă facturile, trebuie să te descurci cum poți.

Asta e cea mai mare provocare. Când vine marfa deodată și se împrăștie toate pe aici și nu știi cu ce să începi. Dacă nu le bagi, vine colegul de pe tura cealaltă și te întreabă de ce n-ai băgat marfa, că el nu știe că n-ai avut timp sau că n-ai stat o secundă. În același timp, trebuie să bagi facturile, dar ai și clienți la casă. 

Ce-ți place să faci în timpul liber, când nu ești la muncă?

Acum mă pasionează mecanica. Probabil are legătură cu faptul că am terminat liceul de mecanică. Pasiunea asta a început de când am început să cunosc din ce în ce mai bine mașinile. 

Am și clienți cu care vorbesc despre mașini, despre mecanică. Chiar am și clienți pe care îi ajut la diverse: am ajutat pe cineva să repare un motor, de exemplu. Asta e o pasiune mai nouă de vreo 2-3 ani, în care am început să și investesc. 

/de

Marian, șofer pe cisternă: „Ultimii doi ani au fost unii dintre cei mai frumoși ani!”

”Îmi place corectitudinea colegilor mei și că mă pot baza pe ei – avem posibilitatea să facem schimburi, în funcție de cum avem treburi. Asta contează mult. Avem o echipă foarte bună.”

Marian are 55 de ani și lucrează ca șofer pe cisternă de când se știe. Când a început în ‘97 munca în transportul petrolier, era nevoie de o perioadă de probă mare – „Nu te lăsa nimeni să faci treaba asta fără să fii însoțit; abia după câteva luni încărcai singur cisterna”.

Marian povestește cu drag despre experiența sa, știe că duce zilnic o responsabilitate mare, dar atenția și respectul pentru ceea ce face i-au asigurat longevitatea în meserie. 

Am povestit într-o dimineață despre cei doi ani petrecuți la Carbogaz, dar și despre motivele care-l fac să spună că ultimii doi ani au fost unii dintre cei mai frumoși ani ai săi.

Marian, mai ții minte momentul în care ai ajuns la Carbogaz?

Da, am venit aici pe 1 martie, 2019. Finul meu lucra aici ca șofer și fiindcă mai era nevoie de încă unul, m-a întrebat dacă nu aș vrea să încerc. Atunci mi-a povestit despre programul de muncă. Am acceptat fără să stau pe gânduri.

De ce spui că ai acceptat fără să stai pe gânduri, ce era diferit?

Programul. Am lucrat mult pe cisternă, știam ce înseamnă să lucrezi o zi cu o zi liberă, știam că e un program bun. Doar că la acel moment conduceam prin toată țara, eram mai mult plecat. De aceea, când am auzit cum se lucrează la Carbogaz, am zis da imediat. 

Ce-ți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?

Îmi place corectitudinea lor și că mă pot baza pe ei – avem posibilitatea să facem schimburi, în funcție de cum avem treburi. Asta contează mult. Avem o echipă foarte bună.

Care e cea mai mare provocare dintr-o zi de muncă, Marian?

Cea mai mare provocare e atenția – trebuie să fim cu gândul numai la ceea ce facem. Cisterna are 5 compartimente, iar noi nu trebuie să transportăm doar un singur produs – atunci nu ar fi fost la fel de complicat. Dar sunt 4 produse, cum avem noi la stație: benzină superioară, normală, motorină superioară și normală – toate astea se încarcă într-o singură mașină. Fiecare pe un compartiment. 

De aceea, trebuie să fii foarte atent la butoane, altfel paguba e foarte mare: dacă se încurcă, de exemplu, 15.000 de litri de benzină cu motorină, s-a făcut o pagubă de sute de mii de euro. 

Nu e o muncă ușoară. Mereu le-am zis celor pe care i-am învățat: „Nu trebuie să te grăbești! Te uiți de 5 ori și dai drumul la furtun 1 dată. Mai bine stai 10 minute în plus decât să faci o prostie.”

Ai vreun sfat pentru cei care sunt la început de drum în acest domeniu?

Să fie prudenți. Și să pună suflet în ceea ce fac. Dacă eu sunt șofer și nu mă interesează munca pe care o fac, degeaba o mai fac. Așa ajungi să faci și greseli – iar în șoferie e greu, greșelile nu prea se acceptă. În altă parte, poate se mai trece cu vederea, dar asta este o meserie care poate să coste viața ta, a altora. Eu mereu spun „mai bine mai târziu, decât deloc.”

Cum arată o zi din programul tău de muncă?

Mă trezesc în jur de ora 7. La 8 ajungem aici fiindcă mai stăm puțin la o cafea, mai povestim și după aceea plecăm pe traseu, în jur de ora 9. Mergem la depozit, încărcăm, ne întoarcem la stații și ne facem treaba.

Dacă ar fi să te gândești la un singur cuvânt prin care să descrii experiența Carbogaz, care ar fi acela?

Unii dintre cei mai frumoși ani! Personal fiindcă am mai mult timp liber pentru mine, și profesional fiindcă nu am stres mult la muncă.

Din bistro ce-ți comanzi mereu?

Îmi plac mult sandwich-urile și strudelele – pe alea cu mere le iau de obicei. Și cafeaua – beau una acasă, dar mereu îmi rezerv loc și pentru una aici. (Zâmbește)

Marian, în final, pentru ce ai recomanda Carbogaz?

Am recomandat mereu carburanții, produsele din magazin. Dar ce recomand eu în mod special multor oameni este să-și caute un loc de muncă la Carbogaz. Asta recomand mereu. Aș vrea să se extindă atât de mult încât să aibă oamenii unde să lucreze.

/de

Georgiana, lucrător comercial: „Mie tot timpul mi-a plăcut să fiu persoana care împarte stare de bine, să fac ceva bun pentru oameni”

”Cel mai mult îmi place că nu vin la muncă cu stres. Mă stresez că trebuie să-mi fac treaba bine, dar nu e stresul acela că vine cineva și îmi cere socoteala.”

Georgiana are 45 de ani și de un an de zile este colega noastră în stația Carbogaz din Chiajna. E mereu în acțiune, zâmbește mult, dar își face cu seriozitate fiecare treabă pe care o are de făcut. 

Georgianei îi place mult să lucreze cu oamenii, deci nu întâmplător, înainte să vină la noi a lucrat 12 ani în aeroportul Otopeni, tot cu oamenii, în sistemul Rent-a-car. Apoi, după ce și-a deschis propria afacere – un atelier de confecții metalice, și-a dat seama că nu e un domeniu potrivit pentru ea. Și așa a ajuns la noi în echipă: căuta un job când a văzut anunțul de angajare, a depus CV-ul și de atunci e alături de Oamenii Carbogaz. 

Georgiana, ce-ți place cel mai mult în ceea ce faci? 

Lucrul cu oamenii. Și e bine știut că oamenii care vin aici sunt amestecați. Cei mai mulți sunt cei care vin din sat sau din zonă. Ziua unii sunt triști, alții sunt grăbiți. Noaptea sunt tinerii care vin să alimenteze, dar sunt cuminți. Nu cred că au unde să se ducă în altă parte, așa că le place să se adune aici. 

Ce ți se pare cel mai greu în ceea ce faci?

E un job dinamic, iar eu sunt o tipă activă, așa că îmi place mult ce fac, în fiecare zi. Poate programul de noapte să fie mai greu, dar nu e nimic să nu pot face. De asta am și rămas aici, pentru că simt că mi se potrivește. 

Cum arată o zi de muncă pentru tine?

Eu sunt aproape toată ziua la casă și relaționez cu clienții. Am clienți care, de cum intră în benzinărie, știu ce cafea beau, ce țigări își iau. Le vorbesc frumos, pentru că îi văd că au nevoie de un zâmbet și de o vorbă bună, mai ales dacă e dimineață. Iar mie tot timpul mi-a plăcut să fiu persoana care împarte stare de bine, să fac ceva bun pentru oameni. Nu e doar un job, că joburi găsești peste tot. Dar când reușești să-l faci pe celălalt să se gândească „mi-a plăcut, o să mai vin aici”, deja e mare lucru.

Cum e pentru tine în echipa Carbogaz?

E bine. Aici suntem 6 oameni, evident că ne mai ciondănim, mai ies discuții, dar le rezolvăm. Nu sunt oameni răi. Apar tot felul de situații, dar de fiecare dată le discutăm. Și suntem toți aici, aproape. Chiar dacă nu avem timp să ne vedem în afara serviciului, cât suntem pe tură, ne înțelegem foarte bine. 

Ce îți place cel mai mult la colegii tăi?

Că nu sunt oameni răi. Și că își fac treaba. De regulă, la noi pe tură nu stai să te uiți ce a făcut cel dinainte. Știi, la început, aveam niște emoții foarte mari pentru că eram un om nou, într-o echipă care era deja închegată. Și nu e taman ușor. A fost destul de greu până m-am simțit parte din echipă, dar eu cred că mi-am câștigat locul. E o echipă bună.

Când vii la muncă, intri pe tură și îți faci treaba. Da, poate mai strâmbi din nas, poate celălalt nu a făcut cum ai fi făcut tu, dar ai intrat în tură și 12 ore îți faci treaba cum poți mai bine. Mai mult, avem grijă tot timpul unii de ceilalți. E o chestie care se simte, nu poți să o spun neapărat în cuvinte. Îți ajuți colegul care intră sau care iese de pe tură. Îi aranjezi magazinul sau te asiguri că are țigări cât mai multe la raft, pregătești totul pentru ca să-i fie la îndemnă, să nu stea să caute, să meargă vânzarea. Și eu când intru la muncă, sunt toate aranjate și nu mai stau să mă ocup și de partea asta, mă ocup doar de client.

Tot timpul trebuie să fii amabil cu clienții, să stai în picioare. Dar e și frumos, pentru că, uite, de exemplu, am fost plecată în concediu 4 zile și, cât am lipsit, au fost clienți care au întrebat de mine. Nu mă așteptam. Și e frumos să ți se simtă lipsa. E rezultatul faptului că te comporți frumos cu toată lumea. Acum, fie vorba între noi, un an de zile nu e mult. Dar într-o benzinărie, într-un an te cunoaște toată lumea. 

Ai vreun ritual al tău înainte de a intra în tură?

Sunt câteva lucruri clare: numeri banii, verifici produsele și bei cafeaua. N-ai timp de alte ritualuri, căci vin clienții între timp. Și, când începe tura de la 5:30 clienții vin deja de la 4 jumătate. Iar cum sunt cam aceeași clienți în fiecare zi, știi deja ce vor, le dai binețe, e un ritual comun.

Care e cea mai mare provocare dintr-o zi de lucru?

Cred că doar atunci când se aglomerează la stație și vine și marfa. Dar reușesc să mă sincronizez cu colegul meu: „hai repede, tu iei marfa, eu fac factura”. Ne mobilizăm și reușim să le facem repede pe toate: punem marfa la rece, pregătim ce e de pregătit, servim clienții. 

Nici mie nu-mi place când merg undeva și nu am marfa rece sau nu sunt servită frumos. Așa că tot timpul mai pun eu în situație: daca mă duc undeva, cum îmi place să fiu tratată? Cum îmi plac produsele să fie? Reci, curate, așezate. Și așa le facem.

Cu ce cuvânt asociezi Carbogaz?

Cu orice, dar un lucru bun. Uite, știi ce nu îmi place? Când vin clienți care nu au mai fost pe la noi, sunt în trecere și întreabă dacă gazul e de bună calitate. Adică de ce nu ar fi bun? Asta mă irită și încep să le explic că e foarte bun, de unde îl aducem, cum lucrăm noi.

Cum ai convinge pe cineva să vină să alimenteze în stațiile Carbogaz?

Oh, tuturor le spun să vină aici! Este normal, locul unde eu lucrez, îl promovez, nu am cum altfel. Nu aș crede într-un loc pe care nu aș putea să-l recomand mai departe și nici nu aș rămâne aici dacă nu mi-ar plăcea.

Îmi place, mă simt foarte bine și se vede. Îmi place să fie totul curat, aranjat și clienții să se simtă bine. Dacă ei se simt bine, afacerea merge bine și uite așa ne merge și nouă bine. E un lanț care se leagă. De asta când spui Carbogaz trebuie să fie un lucru bun. Carburant bun, produse bune, oameni buni. Nu e o simplă stație de sat. 

Ce-ți place cel mai mult la jobul de la Carbogaz, Georgiana?

Că nu vii la muncă cu stres. Te stresezi că trebuie să-ți faci treaba bine, dar nu e stresul acela că vine cineva și îți cere socoteala. Am făcut la un moment dat și o gafă – am greșit ceva la facturi, dar imediat a venit Cristina și a rezolvat repede. Nu înțelegeam, dar am învățat repede cum să fac. 

Mi-aduc aminte și prima zi când am venit. Era vineri și abia intrasem pe tură când am apăsat butonul de alarmă fără să vreau. Am închis raftul de la casă și a pornit alarma. Și mai era și o coadă enormă. M-am trezit că vine un domn de la pază, se așază în stânga mea peste tejghea și mă întreabă foarte grav dacă totul e în regulă. I-am zis nedumerită că „da, e în regulă” și mi-am văzut de treaba mea. Dar el insista să mă întrebe dacă e totul ok. Și când m-a văzut așa uimită mi-a spus că am apăsat butonul de alarmă care se declanșase din greșeală. Cred că ăsta a fost cel mai stresant moment de la muncă. 

 

/de

Mihai, șofer: „Tati, ăsta e cel mai bun serviciu pe care l-ai avut până acum!”

”Unde lucram înainte totul cădea în spatele șoferului, nu-și asuma nimeni nimic, nu te ajuta nimeni dacă se întâmpla ceva. Era foarte stresant. Când am venit aici, am simțit că am venit în concediu. Aici altcineva susține stresul pe care eu îl aveam în cealaltă parte. Îți faci treaba ușor fiindcă știi ce ai de făcut.”

Mihai are 48 de ani, o experiență în domeniul transporturilor petroliere de aproape 30 de ani și o familie care se bucură mai mult de prezența sa acasă. „Asta mi-a spus-o cea mică, de 8 ani: Tati, ăsta e cel mai bun serviciu pe care l-ai avut până acum!”. Am stat de vorbă cu Mihai într-o dimineață răcoroasă, la început de program, în stația Carbogaz din Tunari. 

Înainte să plece pe traseu, am povestit relaxat despre relația pe care o are cu munca sa, experiența celor 2 ani de când lucrează la noi și despre momentele memorabile pe care le-a petrecut aici. Iată discuția noastră:

Mihai, mai ții minte momentul în care te-ai decis să vii la noi?

Da, am vorbit cu un prieten care lucra și încă lucrează aici, astăzi lipsește motivat, e în concediu. El mi-a spus despre modul de lucru de aici, despre condiții, despre abordarea patronilor referitoare la relația cu angajații. Mi s-a părut foarte ok și i-am spus că în situația în care apare vreun loc liber, aș fi interesat. La un moment dat s-a și ivit locul respectiv, am venit, am vorbit cu domnul Șerban și cam asta a fost.

Ce îți place cel mai mult aici?

Mi se pare foarte fain că, în primul rând, domnul Șerban este un om direct și își asumă ceea ce spune; își asumă responsabilitatea în totalitate referitor la dispozițiile pe care le dă, ceea ce e mare lucru. 

Următoarea chestie ar fi că raportul între salariu-muncă este perfect, din punctul meu de vedere; e un detaliu care interesează pe orice angajat din lumea asta. Ne dăm seama că pe zi ce trece este foarte greu să găsești oameni serioși, iar după mine un patron serios este cel care în ziua de salariu îți dă salariul. 

Apoi, fiindcă noi lucrăm în domeniul transporturilor, e mare lucru ca firma la care lucrezi să-ți asigure logistica necesară fără a duce grija. Pe mine nu m-a luat la rost nimeni, niciodată când am spus că mașina trebuie să meargă în service. Ceea ce e mare lucru pentru mine fiindcă e siguranța noastră, a familiilor noastre și a celor de pe drum, logic. 

Atâta timp cât salariul ți-l iei la timp, îți desfășori munca în condiții normale, esti respectat în firma la care lucrezi, atunci ai un stimul care se menține la un anumit nivel și vii de drag la muncă. Și la serviciu e ca la o nuntă – nu toată lumea poate să fie mulțumită, trebuie să fie unul căruia nu-i convine ceva.

Eu vorbesc în numele meu.  Noi, sufletește, stăm liniștiți fiindcă știm că la locul de muncă e bine. Ca o paranteză, fetele mele mi-au spus în felul următor, am o fată de 8 ani și una de 14; asta mi-a spus-o cea mică, de 8 ani: Tati, ăsta e cel mai bun serviciu pe care l-ai avut până acum!

De ce?

Zice: Păi stai mai mult cu noi. Gândiți-vă că am lucrat la gaz, în transporturi, unde lucram zi de zi, de dimineața până seara, inclusiv sâmbăta și duminica. Când mă îmbrăcam în trening acasă ziceai că mă îmbrac în frac; stăteam în salopetă de la 1 ianuarie până pe 31 decembrie. 

Ne vedeam foarte rar, de aceea ele sunt fericite acum fiindcă putem fi împreună, putem merge undeva. Mă gândesc că și pentru ele a fost greu. Ajungi să pierzi niște etape din viața copilului tău pe care nu le mai poți recupera. Eu nu am mai simțit asta lucrând aici, am putut să mă bucur de ele. 

Mai există vreo provocare pentru tine astăzi, la locul de muncă?

Nu prea am nicio provocare, noi plutim în niște ape liniște. (Zâmbește) Ce provocare pot să am? Vin, îmi fac treaba și asta e. M-am învățat și cu toate responsabilitățile acestei meserii, dacă respecți normele, dacă folosești echipamentul care trebuie, dacă ai mașina funcțională și toate sistemele de siguranță ale mașinii sunt ok, nu ai ce să pățești. Eu vorbesc în contextul celui obișnuit cu acest domeniu. 

Dar când ai venit aici, ce ți s-a părut schimbat?

Modul de lucru a fost altul. Unde lucram totul cădea în spatele șoferului, nu-și asuma nimeni nimic, nu te ajuta nimeni dacă se întâmpla ceva. Era foarte stresant. Când am venit aici, am simțit că am venit în concediu. Aici altcineva susține stresul pe care eu îl aveam în cealaltă parte. Îți faci treaba ușor fiindcă știi ce ai de făcut. 

Cum arată o zi din programul tău, Mihai?

Venim la un 7:30 – 8:00, ne trimite mesaj domnul Șerban cu traseul, unde trebuie să mergem, apoi pornim pe traseu, încărcăm și așa mai departe. Este ca la RATB, avem niște trasee de făcut, încărcăm în afara Bucureștiului și ne întoarcem în București. 

Cum e relația cu colegii tăi?

Cu unii colegi există relații de colegialitate, ne respectăm; de alții ești mai apropiat, normal – unii sunt mai volubili, se pliază pe felul tău de a fi, alții poate nu. Dar nu am avut vreun conflict, nici unul dintre noi. Suntem destul de maturi ca să vorbim. 

Ne înțelegem bine cu toată lumea, cu fetele de la casă, cu băieții de pe platformă. Poate că sunt lucruri pe care nu sunt obligați să le facă, fără a-i ruga sau a fi impus de domnul Șerban, dar ei le fac, din plăcere. Să zicem că vin cu mașina să parchez și sunt popicele alea pe jos, ei se duc repede și le iau ca să-mi facă loc să parchez – când ar fi trebuit să opresc, să mă dau eu jos și să fac asta. E un gest care contează. Am aproape 30 de ani de când lucrez în acest domeniu și au fost foarte rare perioadele în viață în care am fost atât de liniștit. 

Un singur cuvânt prin care să descrii experiența ta la Carbogaz?

Mi-e greu să găsesc un singur cuvânt fiindcă eu vorbesc foarte mult. 

Râdem.

Încercăm atunci 2 sau 3? Să fie ca un top. 

Liniște și mulțumire sufletească. 

Îți amintești vreun moment memorabil în cei doi ani petrecuți la noi?

Da. Dar nu unul plăcut. Îmi amintesc despre o greșeală făcută de mine; nu mă așteptam să se rezolve în modul în care s-a rezolvat. Domnul Șerban m-a ajutat în 5 minute, fără a exista un reproș, fără a exista o discuție ulterioară. A contat foarte mult pentru mine. 

Cum a contat pentru tine?

M-am simțit sprijinit și înțeles. Chiar nu mă așteptam. 

Dacă ar fi să recomanzi serviciile Carbogaz, pentru ce anume ar fi?

Păi ce să zic? Hai să ne uităm în jurul nostru! 

Câte benzinării din această zonă au o stație electrică de încărcat, cu două posturi? Câte benzinării din zonă au un compresor de calitatea celui de aici? La câte benzinării din zonă există băieții care alimentează pe toată lumea? 

Credeți-mă este de treabă în rolul pe care-l fac ei. Plus că sunt mulți oameni mofturoși, dar pentru care colegii mei se mulează după situație, nu le răspunde nimeni obraznic. Este un loc cald. Unde vii și te întorci și a doua oară cu drag fiindcă unde te simți bine, revii.

/de