„Am învățat să fiu mai sigură pe mine. Am învățat foarte mult de la doamna Șerban. Discuțiile cu ea m-au învățat foarte multe lucruri și m-au motivat. Înainte eram mai închisă în mine, mai timidă, nu aveam încredere prea multă în oameni. Bine, nici acum nu am, dar evident acum sunt mult mai deschisă. ”
Luminița are 46 de ani și e cea mai matinală de la birou. De 6 ani este una dintre cele mai calme colege ale noastre și face lucrurile cu încredere și simț de răspundere. Bea o singură cafea de dimineață, are câteva tabieturi personale și nu spune niciodată că nu se poate.
Luminița, mai ții minte cum a fost începutul tău în Cabogaz?
Da, cum să nu? Acum 6 ani am venit aici, chiar de la 1 Martie. Lucram ca secretară la o altă companie care se ocupa de instalații electrice și colaboram cu Carbogaz. La un moment dat, s-au ivit niște neînțelegeri cu angajatorul și, pentru că la Carbogaz veneam cu facturi și le cunoșteam pe fete, una dintre ele m-a sunat să mă întrebe dacă nu aș vrea să vin aici să lucrez. Eu nu știam contabilitate, dar a rămas să vin la interviu. Și, după câteva zile de rostogolit posibilitatea asta, am zis să încerc să vedem ce iese. Și m-am angajat. Mai întâi ca operator date, după care am început să înregistrez facturile – mi-a fost greu la început, dar am învățat repede.
Contează mult cum ți se explică un lucru. Pentru că, dacă nu ți se explică pe înțelesul tău sau cu aroganță, nu înțelegi. Eu aici am prins repede, că mi s-a explicat foarte bine. Și uite așa am învățat și contabilitate și astfel au trecut 6 ani.
Ce ai învățat despre tine în acești 6 ani?
Am învățat să fiu mai sigură pe mine. Am învățat foarte mult de la doamna Șerban. Discuțiile cu ea m-au învățat foarte multe lucruri și m-au motivat. Înainte eram mai închisă în mine, mai timidă, nu aveam încredere prea multă în oameni. Bine, nici acum nu am, dar evident acum sunt mult mai deschisă.
În rest, nu știu ce să spun. Totul a fost nou, pentru că venind din alte domenii – eu am lucrat în instalații electrice, construcții și spital – nu mai avusesem contact cu ce înseamnă o companie de carburanți. În plus, am făcut cursuri de manager de transport și consilier de siguranță și aici iar am învățat lucruri noi – de la cum se montează o priză, am învățat despre cisterne și alte lucruri despre care chiar nu știam. Totul a fost o provocare, dar am învățat foarte mult.
Ce apreciezi cel mai mult la Oamenii Carbogaz?
Spiritul de echipă. Cu toate că părem a fi distanțați, totuși suntem uniți. Și colaborăm unii cu alții foarte mult. Cel puțin la birou, unul fără altul nu se poate. Eu știu ceva, colega știe ceva și tot așa; ne consultăm, ne completăm. Suntem o familie. Eu sunt singură aici, în București, familia mea e la țară în Dâmbovița, iar majoritatea timpului mi-l petrec la birou, alături de colegi. Și chiar simt că am o familie! Petrec mai mult timp aici decât cu familia acasă.
Există vreun moment în timpul zilei de lucru care îți place cel mai mult?
Dimineața. Sunt singură, e liniște și îmi place foarte mult. Eu ajung prima la birou și vin mai devreme, pentru că, în acea ora până ajung ceilalți colegi este liniște și sunt eficientă, nu mă deranjează nimic, nici măcar telefonul nu sună. Apoi începe agitația, sună telefonul, mai vine cineva, mai vine un curier, sună un coleg din stație să îi dai o informație și tot așa.
Care sunt cele trei calități care te ajută să-ți faci treaba bine?
Cred, în primul rând că datorită faptului că sunt calmă. Rar îmi ies din fire. Îmi place să fac lucrurile bine, mă străduiesc să dau tot ce pot. Și nu mai știu. Atenția cred. Astea sunt: calmul, atenția și dorința de a fi bun în ceea ce faci.
Există vreun moment de care îți aduci aminte cu drag din acești 6 ani?
Nici nu știu ce să aleg. Mi-a plăcut petrecerea de Crăciun de acum câțiva ani. Mi-a plăcut foarte mult. Cred că, poate, din cauză că m-am simțit un pic copil și eu. Printre copii și ceilalți colegi din stații și de la birou, așa m-am simțit. Și uneori avem nevoie să ne simțim copii.
La ce te gândești când spui Carbogaz?
Familia mea.
Ce faci când nu ești la birou, cum arată timpul tău liber?
Nu prea am mult timp liber. Doar în week-end-uri și le petrec acasă, cu nepoții mei în vârstă de 7, 2 și un anișor. Ne jucăm și-mi place mult! Băiatul cel mai mare este feblețea mea și ne jucăm împreună orice joc îi trece prin minte. Mă pun la mintea lui și, când mă roagă așa frumos nu pot să-l refuz. Și-apoi, fetița de 2 anișori a început să vorbească și te bucură când spune orice.
Acum nu am mai avut vreme, dar înainte îmi plăcea să croșetez lucrușoare pentru copii și goblen, dar nu am mai avut timp să fac. Însă înainte mă calma lucrul de mână. Cam atât. În rest, munca e foarte importantă pentru mine.
