”Îmi place corectitudinea colegilor mei și că mă pot baza pe ei – avem posibilitatea să facem schimburi, în funcție de cum avem treburi. Asta contează mult. Avem o echipă foarte bună.”
Marian are 55 de ani și lucrează ca șofer pe cisternă de când se știe. Când a început în ‘97 munca în transportul petrolier, era nevoie de o perioadă de probă mare – „Nu te lăsa nimeni să faci treaba asta fără să fii însoțit; abia după câteva luni încărcai singur cisterna”.
Marian povestește cu drag despre experiența sa, știe că duce zilnic o responsabilitate mare, dar atenția și respectul pentru ceea ce face i-au asigurat longevitatea în meserie.
Am povestit într-o dimineață despre cei doi ani petrecuți la Carbogaz, dar și despre motivele care-l fac să spună că ultimii doi ani au fost unii dintre cei mai frumoși ani ai săi.
Marian, mai ții minte momentul în care ai ajuns la Carbogaz?
Da, am venit aici pe 1 martie, 2019. Finul meu lucra aici ca șofer și fiindcă mai era nevoie de încă unul, m-a întrebat dacă nu aș vrea să încerc. Atunci mi-a povestit despre programul de muncă. Am acceptat fără să stau pe gânduri.
De ce spui că ai acceptat fără să stai pe gânduri, ce era diferit?
Programul. Am lucrat mult pe cisternă, știam ce înseamnă să lucrezi o zi cu o zi liberă, știam că e un program bun. Doar că la acel moment conduceam prin toată țara, eram mai mult plecat. De aceea, când am auzit cum se lucrează la Carbogaz, am zis da imediat.
Ce-ți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?
Îmi place corectitudinea lor și că mă pot baza pe ei – avem posibilitatea să facem schimburi, în funcție de cum avem treburi. Asta contează mult. Avem o echipă foarte bună.
Care e cea mai mare provocare dintr-o zi de muncă, Marian?
Cea mai mare provocare e atenția – trebuie să fim cu gândul numai la ceea ce facem. Cisterna are 5 compartimente, iar noi nu trebuie să transportăm doar un singur produs – atunci nu ar fi fost la fel de complicat. Dar sunt 4 produse, cum avem noi la stație: benzină superioară, normală, motorină superioară și normală – toate astea se încarcă într-o singură mașină. Fiecare pe un compartiment.
De aceea, trebuie să fii foarte atent la butoane, altfel paguba e foarte mare: dacă se încurcă, de exemplu, 15.000 de litri de benzină cu motorină, s-a făcut o pagubă de sute de mii de euro.
Nu e o muncă ușoară. Mereu le-am zis celor pe care i-am învățat: „Nu trebuie să te grăbești! Te uiți de 5 ori și dai drumul la furtun 1 dată. Mai bine stai 10 minute în plus decât să faci o prostie.”
Ai vreun sfat pentru cei care sunt la început de drum în acest domeniu?
Să fie prudenți. Și să pună suflet în ceea ce fac. Dacă eu sunt șofer și nu mă interesează munca pe care o fac, degeaba o mai fac. Așa ajungi să faci și greseli – iar în șoferie e greu, greșelile nu prea se acceptă. În altă parte, poate se mai trece cu vederea, dar asta este o meserie care poate să coste viața ta, a altora. Eu mereu spun „mai bine mai târziu, decât deloc.”
Cum arată o zi din programul tău de muncă?
Mă trezesc în jur de ora 7. La 8 ajungem aici fiindcă mai stăm puțin la o cafea, mai povestim și după aceea plecăm pe traseu, în jur de ora 9. Mergem la depozit, încărcăm, ne întoarcem la stații și ne facem treaba.
Dacă ar fi să te gândești la un singur cuvânt prin care să descrii experiența Carbogaz, care ar fi acela?
Unii dintre cei mai frumoși ani! Personal fiindcă am mai mult timp liber pentru mine, și profesional fiindcă nu am stres mult la muncă.
Din bistro ce-ți comanzi mereu?
Îmi plac mult sandwich-urile și strudelele – pe alea cu mere le iau de obicei. Și cafeaua – beau una acasă, dar mereu îmi rezerv loc și pentru una aici. (Zâmbește)
Marian, în final, pentru ce ai recomanda Carbogaz?
Am recomandat mereu carburanții, produsele din magazin. Dar ce recomand eu în mod special multor oameni este să-și caute un loc de muncă la Carbogaz. Asta recomand mereu. Aș vrea să se extindă atât de mult încât să aibă oamenii unde să lucreze.
