”Îmi place mult ceea ce fac. Nu mi se pare un job greu. Dar cel mai important e că vin cu drag zi de zi.”
Marius are 33 ani, lucrează de 4 luni în stația din Chiajna și e sigur că se poate descurca în orice situație. E mereu politicos și dacă n-ar lucra în benzinărie, probabil că ar fi un foarte bun mediator, pentru că îi place să explice cu răbdare și să aplaneze conflicte.
Marius, povestește-ne cum ai ajuns să lucrezi la Carbogaz?
Lucrez aici de 4 luni și am ajuns printr-un prieten care lucrează la Carbogaz în Tunari. Eu mergeam frecvent acolo, de acolo alimentam, eram client. Și la un moment dat, printre picături, am aflat că fac angajări, am întrebat, am depus un CV, am venit la muncă și iată-mă aici, la pompe.
Ce ai făcut înainte?
Am lucrat 11 ani ca operator la o firmă de mobilă, în tâmplărie. Am plecat în Germania, ca orice om care pleacă din țară să câștige mai mult, mi-am ridicat o casă și după m-am întors în România și m-am angajat aici. În Germania, când am ajuns, vorbeam foarte puțină engleză și m-am descurcat în orice situație de nu le venea nici lor să creadă.
Îți place să lucrezi aici?
Îmi place mult ceea ce fac. Nu mi se pare un job greu. Cred că cel mai mult contează cum vorbești cu oamenii. Sunt mulți clienți cu bun simț, dar evident, sunt mulți și fără. Acum… nici nu poți să împaci pe toată lumea; unii sunt mulțumiți, pe alții nu poți să-i mulțumești. Dar cel mai important e că vin cu drag zi de zi.
Momentul adevărului: ce nu-ți place să faci la job?
Hm… nu prea m-am gândit. Cred că e incomod când plouă. Nu că nu-mi place, dar seara trebuie să băgăm marfa în frigidere și dacă plouă nu-i chiar confortabil să stai 2-3 ore în ploaie. Bine, nu ne obligă nimeni să stăm în ploaie, dar trebuie să avem mereu frigiderele pline pentru că vin clienți, mai ales seara și cumpără multe băuturi. Și e important ca atunci când ieși din tură, să te asiguri că lași marfa în frigidere. Și curățenie. Eu m-am acomodat repede, dar cred că pentru fiecare diferă experiența și în funcție de cum sunt colegii.
Știm că e puțin timp, dar ce ai învățat în cele 4 luni de când ești în echipa Carbogaz?
Acolo unde am lucrat înainte am muncit cot la cot doar cu 2-3 oameni. Aici e foarte diferit pentru că vin foarte mulți clienți și e mai dinamic. Și asta am înțeles: că pe măsură ce îi cunoști pe clienți, au un comportament diferit. Am început deja să îi cunosc, să știu ce fel de benzină pun, ce cumpără.
Sunt mulți clienți care vor să fie ajutați, alții care preferă să se descurce singuri. Sunt clienți pe care îi țin minte și mă duc repede să îi ajut să alimenteze, pe ceilalți îi întreb dacă le pot fi de folos. Asta învăț în fiecare zi: să comunic mai bine.
Ce-ai vrea să îmbunătățești la locul de muncă?
Nu m-am gândit la asta, sincer. Cred că e încă prea devreme, sunt abia 4 luni, deși mă văd lucrând și peste câțiva ani aici. De asta am și venit aici. Problema la mine e că este și mai greu cu locurile de muncă, că eu sunt mai brunețel așa și mulți strâmbă din nas.
Acolo unde am lucrat 11 ani înainte, am fost eu la interviu, au spus că mă sună și nu m-au sunat. Iar apoi cineva de-acolo, un prieten care lucra de ceva vreme m-a recomandat direct și m-au angajat și am lucrat 11 ani. Prima dată m-am angajat ca manipulant mărfuri, după aceea am avansat magazioner și după am fost la școală și mi-am luat diploma de operator. Concluzia e că dacă muncești, crești.
Cum e în echipa Carbogaz? Ce i-ai spune unui prieten despre cum e la tine la muncă?
I-aș spune exact cum văd eu lucrurile. Unul dintre lucrurile care îmi place foarte mult e că e mereu curat și tu stai curat. Nu lucrezi cu praf, cu soluții toxice, nu cari greutăți mari ca să zici că îți nenorocești spatele. Mie îmi place foarte mult să comunic cu oamenii, iar aici e un du-te-vino continuu. Munca asta e despre amabilitate și de la fiecare om pe care îl întâlnești înveți câte ceva, chiar dacă vorbim numai despre cum putem alimenta sau dacă au nevoie de o pungă de gheață.
Deci l-aș recomanda cu sufletul deschis, ai ceva de învățat tot timpul. De exemplu, eu fiecare job mi l-am ales să-mi și placă, pentru că dacă te duci la un job care nu-ți place – nu poți duce mult. Dacă vii la job doar ca să aștepți ziua de salariu, nu e o soluție, trebuie să-ți și placă ce faci.
Cu toate astea, mai vin și clienți nervoși sau grăbiți. Cum reacționezi?
Așa e, mai vin și oameni nervoși, dar cu ei încerc întotdeauna să vorbesc mai puțin, încerc să le explic, iar dacă nu înțeleg și continuă să fie agresivi, îi las să se liniștească și pleacă singuri la un moment dat.
Unii vor să deconteze, alții vor RO pe bon, alții vor ceva, dar uită, se întorc. Și de fiecare dată eu încerc să le spun că există o rezolvare. Cu toate astea, cei mai mulți oameni vin și întreabă colegii „Unde e băiatul brunețel?”sau pe mine mă întreabă de alți colegi care nu sunt pe tură, deci sunt oameni buni și atenți.
Te-ai mai întoarce în Germania?
Am colindat toată Germania, e foarte frumoasă, dar nu m-aș mai întoarce din 2 motive: pe de o parte mă gândesc că am nevoie de vechime pe cartea de muncă. Iar al doilea motiv e că am fost plecat pentru că nu aveam pe nimeni, dar acum mi-am făcut o relație și nu mai am de ce să plec.
Dar ce-ți place să faci când nu ești la job?
Să mă plimb. Peste tot, prin București, prin afara lui. Eu stau în sectorul 2 și fac aproape 12 km până la muncă. Oricum, de la muncă nu plec niciodată la 6 fix, când se termină tura. Vin colegii, predăm tura, mai stăm un pic de vorbă și după aceea plec. Și de cele mai multe ori mă duc să mă odihnesc sau să mă plimb.
Îți aduci aminte de vreun episod amuzant?
Aici, la locul de muncă? Cred că în fiecare zi sunt situații amuzante, ca în viață. Sunt clienți care vin puși pe șotii, sunt clienți care fac boacăne. Am făcut și eu în prima mea zi aici! A venit marfa și, când am vrut să ajut la descărcare, am scăpat o sticlă pe jos și s-a spart. Am avut noroc că nu era scumpă, dar mi s-a părut incredibil: chiar în prima zi și când am vrut să mă implic, am scăpat o sticlă! Îți dai seama cum m-am simțit?
Ei și după aceea, colegii mi-au explicat regulile, am înțeles că tot timpul trebuie să fie curățenie. Și e amuzant pentru că, de exemplu, aici sunt foarte mulți copaci, iar dimineața când predau tura, trebuie să mătur în curte, să șterg pompele, să las totul pregătit. Și să vezi cum începe să bată vântul și să se scuture copacii cu câteva minute înainte să ies din tură!
În rest chiar avem libertate, și nu spun asta că, vezi, Doamne, mă aude șeful. Până la urmă, eu nu pot să spun că sunt trup și suflet pentru Carbogaz, dar îmi fac treaba cât de bine pot. Și asta cred că e de datoria fiecăruia.
