”Dacă nu îți place și nu te înțelegi cu oamenii, nu îți convine să stai într-un mediu în care nu ești acceptat, e ceva logic. Dacă nu te înțelegi cu ei, nu merge. Mai trebuie să faci și compromisuri, mai accepți un defect la un coleg, dar și invers, și defectul tău e acceptat de alții. Altfel nu există înțelegere.”
Mihai are 47 de ani, iar la vârsta lui, spune mândru, nimeni și nimic nu îl mai provoacă. Dar asta nu înseamnă că uneori nu apar noutăți care să-l tulbure: „M-a zăpăcit terasa asta!”. Pe măsură ce povestim, Mihai salută frecvent clienții care opresc să alimenteze. „Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu vine. Te simte că ești rece și te respinge.”
Suntem în stația Carbogaz de la Chiajna, chiar pe terasa micuță, proaspăt deschisă în vara aceasta, la un pahar de apă rece. Mihai lucrează alături de noi de șase ani, după ce o perioadă a lucrat în construcții, iar timp de un an a fost plecat în Belgia. Încă mai are câteva nostalgii pentru felul în care se fac lucrurile în străinătate, dar spune că avea nevoie de un loc mai sigur de muncă: „Iarna, în construcții, lucrurile nu merg”.
Mărturisește că nu se aștepta să rămână la noi atâta vreme. Iată-i povestea:
Cum ai început alături de noi, Mihai?
Am ajuns aici printr-un prieten care lucra la Carbogaz și mi-a spus că se fac angajări. Între timp, el a plecat.
E ok, mă stresează terasa asta, care e pusă aici de vreo 3 săptămâni și atunci toată noaptea avem de lucru cu cei care vin pe aici și mai fac gălăgie, vor să petreacă, mai sunt și tineri. Oricum trebuie să le spun șefilor. În rest, nu sunt deloc probleme. E un loc de muncă bun.
Ai întâmpinat provocări, de-a lungul celor 6 ani?
În ce fel?
Ceva care să-ți fi fost mai greu.
Nu, doar terasa asta care mă stresează momentan, altceva nu mă provoacă pe mine. Ah, poate doar că a durat ceva până când am învățat toate denumirile de ceaiuri; eu le vedeam pe toate la fel. Dar acum nimic și nimeni nu mă mai provoacă, e și vârsta, și experiența. Dar, în general, la nici un loc de muncă n-am avut probleme, nimeni nu m-a dat afară. Dacă nu, m-am dat eu afară că n-am mai putut.
Ce îți place aici?
Că e aproape de casă, nu am avut probleme cu nimeni, nici cu șefii, nici cu colegii. Dacă nu îți place și nu te înțelegi cu oamenii, nu îți convine să stai într-un mediu în care nu ești acceptat, e ceva logic. Dacă nu te înțelegi cu ei, nu merge. Mai trebuie să faci și compromisuri, mai accepți un defect la un coleg, dar și invers, și defectul tău e acceptat de alții. Altfel nu există înțelegere.
Eu mai am și o vârstă. Colegii mei sunt mai tineri, gândesc altfel. Când stai de vorbă cu cineva, care e prichindel și nu e trecut prin viață, îți dai seama că și tu, la rândul tău, ai trecut prin aceleași situații și îl lași în pace, să facă cum vrea. Uneori le mai spun cum aș vedea eu lucrurile.
Dar poate învață din experiența ta.
Nu chiar, și eu am fost în locul lor, am avut aceleași reacții, știu cum gândești când ești tânăr. Îi tratez cu răbdare. Timpul înseamnă riscuri.
În ce fel?
Păi… riști, că poate omul se îndreaptă sau nu se îndreaptă. Depinde de alegerea fiecăruia.
Ce îți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?
Cu clienții mă înțeleg destul de bine, pe majoritatea îi cunosc, sunt născut și crescut aici. Ca să schimbi un loc de muncă, să o iei de la zero, mai bine rămâi cu oamenii pe care îi știi, colegi, clienți. Dar îmi place de ei.
Stau de vorbă cu clienții; chiar dacă nu pot, tot stau de vorbă cu ei, nu pot să fiu rece; dacă nu discuți cu clientul, nu-l mai atragi. Păi cum să îi întorc spatele? Contează foarte mult să fii sociabil, găsești un subiect despre care să discuți, poate să fie amuzant sau să-ți atragă atenția. Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu mai vine. Te simte că ești rece și te respinge.
Există vreun moment de care îți amintești cu drag, din cei 6 ani de Carbogaz?
Da, aveam o colegă, acum cinci ani, care lucra pe tură cu mine. Tot timpul îmi povestea câte ceva, era haioasă; se oftica de fiecare dată când mă bufnea râsul în timp ce povestea, dar era așa amuzantă. De exemplu, era la început și făceam inventarul, iar eu am scris pe foaie ce mai era nevoie și în dreptul la o soluție am scris TSV. Ea a căutat pe internet ce înseamnă TSV, a stat vreun sfert de oră. Când n-a găsit nimic, a ieșit afară și m-a întrebat: „Mihai, dar ce înseamnă TSV?!”.
„Trebuie să vină!”
Râdem.
A rămas cu ochii la mine, îți dai seama că m-am amuzat.
Dacă ar fi să găsești un cuvânt care să descrie cei 6 ani de când lucrezi aici, care ar fi acela?
Nu pot spune Perfect, că nimic în viață nu e perfect. Aș zice că e Normal, vii la muncă să muncești și atâta tot, cam asta e toată ideea.
În final, Mihai, pentru ce anume recomanzi serviciile Carbogaz?
Eu spun că sunt destul de ieftine, în comparație cu alte locuri, eu chiar nu le văd scumpe. Chiar am întrebat, la un moment dat, câțiva clienți, de ce nu merg și peste drum, că sunt vreo 3 magazine, și mi-au spus: „Păi, ce? Pentru 1 leu diferență? Dar, în primul rând, aici știu că am loc de parcare, am asigurată mașina, acolo unde să-mi las mașina? În stradă?”
