”La mine a fost simplu: am găsit un anunț pe net și am venit la interviu. La început a fost greu, cum e la început, dar eu aveam experiență, tot pe casă. Am fost și șef de magazin, am lucrat și la Auchan și la Real înainte.”
Mihai are 28 de ani, lucrează de 4 ani în stația Carbogaz din comuna Roșu și, deși e scump la vorbă, e întotdeauna amabil și săritor. Și-ar fi dorit să devină fotbalist, iar de câțiva ani are o nouă pasiune: mașinile și mecanica.
Ce-ți place la ceea ce faci aici?
Tot ce fac. E și programul care îmi place, mie nu mi se pare greu, pentru că am zile libere în care pot să fac ceva din ce-mi doresc. Plus că eu fac numai ce-mi place (râde). Noaptea nu-mi place deloc, că e greu cu turele de noapte, dar în rest, nu știu dacă am vreo provocare.
Cum arată o tură de noapte?
Acum, ca să fiu sincer, de când nu mai e pandemia, nu mai e la fel de aglomerat, dar n-ai timp să stai că vin oamenii să alimenteze, să ia o apă, să stea de vorbă. Noi, aici, suntem doi pe tură: eu sunt cu Mihai pe tură, unul la pompă și unul la casă. Și e bine. Nu prea ai cum să-ți iei pauză nici ziua că vine cineva din 5 în 5 minute, nu e aglomerat, dar… e activitate.
Ai clienți fideli?
Da, evident! Sunt clienți care mă plac pe mine, sunt alții care îi plac pe colegii mei și tot așa. Nu ai cum să te înțelegi cu toți clienții, dar cu majoritatea, care sunt vechi, vorbim zi de zi, știu ce cumpără, ce preferă. Și asta le place cel mai mult, că eu știu dinainte ce trebuie să ia. Se bucură și ei că știe cineva ce vor. Știu dinainte ce fumează sau cum beau cafeaua și asta-i bucură.
E greu atunci când vine marfa, miercurea și joia e destul de muncă, trebuie să le iei pe toate, să le pui la raft; unul le cară, altul le pune pe factură. Eu, unul, n-am făcut până acum gafe mari, că eu veneam cu experiență și mă descurc.
Dar cum sunt colegii tăi?
Sunt perfecți colegii mei! Da, mi-am făcut și prieteni.
Eu am fost fotbalist 12 ani și mi-am ratat cariera. Am avut o ruptură de menisc și a trebuit sa stau 6 luni pe margine, iar când am revenit la 18 ani, am revenit pe bancă. E greu în România să ajungi fotbalist, mai ales dacă nu ai bani. Asta m-a durut cel mai mult.
Am jucat 12 ani și… Asta e ideea, că în România nu ai nici o șansă. Trebuie să te vadă cineva și mai trebuie să ai și bani. Mai joc așa, dar rar, acum nu mă mai atrage fotbalul, acum sunt interesat de mașini. Iar aici vin multe mașini scumpe, e o zona bogată ca în Pipera, cam toată lumea are bani.
Povestește-ne o întâmplare, o amintire, o zi care ți-a rămas întipărită.
Aaaa, eu la cât de caterincos sunt, povești n-am? Dar nu-mi aduc aminte acuma…
Dar dacă ar vrea un prieten de-al tău sa se angajeze, ce i-ai spune despre Carbogaz?
Că e o companie ok. Ce-mi place mie e că nu mă bate nimeni la cap și știu dinainte ce trebuie să fac. Nu ai un șef pe tură să-ți zică „fă aia, fă ailaltă”. Știi tu dinainte ce trebuie să faci. Asta mi-a plăcut cel mai mult. Pe lângă ce mai ai și tu pe cap, să mai vină cineva să te streseze, nu e ok oriunde ai lucra.
Dar ai recomanda unui prieten stația asta?
Aș recomanda-o că are un carburant bun și GPL-ul e bun. Și eu am o mașină pe GPL și chiar e bun. Mă mai întreabă clienții de unde aducem benzina și GPL-ul și le spun de fiecare dată. Că mulți cred că e cum era acum zeci de ani, când puteai să amesteci benzină cu apă. Ori acum nu e așa ceva, aici se face o metrologie, există teste, nu există așa ceva.
Avem și o cafea bună, și oamenii sunt ok. Sunt unii clienți care nu sunt comunicativi, dar sunt mulți clienți care vin, te salută, dau noroc cu tine. Și eu dacă aș fi client în altă parte ăsta e primul lucru pe care l-aș face, m-aș duce să-l salut pe cel care mă ajută.
Aici, de exemplu, ar merge o spălătorie pe jetoane, în care să intri să-ți speli mașina. Ar merge și un compresor de aer, că întreabă foarte mulți clienți. (Compresorul de aer îl folosești că să umfli rotile). Ar merge și niște pompe electrice, că e spațiu. Dar altfel, găsești tot ce ai nevoie la noi.
Ce ai învățat în cei 4 ani de zile de când ești în echipa Carbogaz?
Am învățat multe. Eu nu eram atât de comunicativ cu clienții și am învățat să vorbesc mai mult.
Cel mai grele sunt zilele în care vine marfa. Și, dacă se nimerește să vină toți în același timp, că nu se programează unii să vină la 12, alții la 1. Și dacă vin toți de la 4 și tu trebuie să pleci la 5, nu poți să-i lași celuilalt pe tura cealaltă să bage marfa, să facă facturile, trebuie să te descurci cum poți.
Asta e cea mai mare provocare. Când vine marfa deodată și se împrăștie toate pe aici și nu știi cu ce să începi. Dacă nu le bagi, vine colegul de pe tura cealaltă și te întreabă de ce n-ai băgat marfa, că el nu știe că n-ai avut timp sau că n-ai stat o secundă. În același timp, trebuie să bagi facturile, dar ai și clienți la casă.
Ce-ți place să faci în timpul liber, când nu ești la muncă?
Acum mă pasionează mecanica. Probabil are legătură cu faptul că am terminat liceul de mecanică. Pasiunea asta a început de când am început să cunosc din ce în ce mai bine mașinile.
Am și clienți cu care vorbesc despre mașini, despre mecanică. Chiar am și clienți pe care îi ajut la diverse: am ajutat pe cineva să repare un motor, de exemplu. Asta e o pasiune mai nouă de vreo 2-3 ani, în care am început să și investesc.
